Plante medicinale

Crusinul – remediu pentru obezitate si constipatie

May 19th, 2010 Teodor

Crusinul este un arbust care poate fi intalnit in diferite regiuni ale tarii, prin lunci, la marginea padurilor si in cranguri. In unele locuri este denumit crasci, lemn-cainesc, patachina. De la crusin se foloseste coaja ramurilor si tulpinilor tinere – Cortex Frangulae. Proprietatile medicinale ale cojii de crusin se cunosc inca de pe la anul 1300.

Coaja contine principii antrachinonice cu actiune purgativa, care au avantaj fata de alte purgative de origine vegetala ca se pot folosi multa vreme fara a produce obisnuinta pentru organism. Se intrebuinteaza mai ales in constipatiile cronice sub forma de praf (1-3 g in 24 ore) sau ceai care se prepara astfel: o lingura de coaja maruntita se opareste cu 250 ml de apa. Dupa un sfert de ora, se fierbe la un foc incet timp de 30 minute. Se strecoara fierbinte, iar ceaiul se bea caldut, seara la culcare. In constipatiile rebele, se repeta doza indioata mai sus, dimineata, pe stomacul gol.

Cantitatea de coaja folosita pentru un ceai este in functie de starea de constipatie a organismului. In cantitate mica are actiune laxativa. Intotdeauna se va incepe cu doze mici, care se vor mari in functie de efectul produs.

Coaja de crusin are proprietatea de a excita bila, marindu-i astfel secretia. Datorita acestei proprietati se recomanda in asociatie cu alte plante ca anghinarea, ciooarea, papadia, in afectiunile ficatului si mai ales in constipatiile datorite insuficientei secretiei biliare.

Bune rezultate da si in obezitate daca se ia in fiecare dimineata cate un varf de cutit de pulbere de coaja de crusin. Unii autori ii atribuie proprietati vermifuge. Coaja de crusin intra in compozitila ceaiurilor: hepatic, laxativ, laxativ-antihemoroidal si a pulberei laxativ-purgative.

Categorie Constipatie, Obezitate, Plante medicinale 0 comentarii »

Pinul – remediu pentru afectiunile respiratorii

May 2nd, 2010 Teodor

Denumirea oficiala: Pinus montana Mill. Pinus silvestris L. (Fam. Pinaceae)

Pinul creste alaturi de brad si molid si i se mai spune chifar, luciu si zetin. Pinus montana numit jneapan sau jep creste in golurile alpine.

De la pin se folosesc mugurii -Turiones Pini – care contin ulei volatil, rezine, datorita carora au un efect balsamic in inflamatiile cailor respiratorii insotite de tuse si bronsite. Ceaiul de muguri de pin are si actiune diuretica, recomandandu-se in pielite, cistite si uretrite.

Ceaiul se prepara dintr-o lingurita de muguri care se oparesc cu 250 ml de apa. Dupa 15 minute, se strecoara lichidul si se indulceste cu miere de albine sau cu zahar. Se beau doua-trei ceaiuri caldute pe zi.

Categorie Afectiuni respiratorii, Plante medicinale 0 comentarii »

Papadia – remediu pentru obezitate

May 2nd, 2010 Teodor

Denumire stiintifica: Taraxacum officinale Web. (Fam. Compositae)

De la papadie care in unele locuri i se mai spune papa-lunga sau parasita-gainilor se folosesc atat frunzele – Folium Taraxaci – cat si radacinile – Radix Taraxaci care contin un principiu activ amar (taraxacina). In afara de acesta, frunzele mai contin proteine, glucide, vitaminele A, B, C. si D, iar radacinile inulina, rezine, tanin, vitamine, sterol, colina, acid cafeic etc.

Papadia se recomanda ca medicament in toate bolile unde exista un dezechilibru glandular. Astfel, ceaiul de papadie se recomanda in obezitate (ingrasare peste masura), in boli de ficat, marind secretia biliara, normalizeaza circulatia sangelui, mareste pofta de mancare la convalescenti, are actiune diuretica, sporind cantitatea de urina in 24 ore. Prin diureza pe care o produce, face ca toxinele din corp sa se elimine si ajuta indirect in eczeme si alte boli de piele, in guta, rcumatism si ateroscleroza.

Ceaiul se prepara prin infuzie sau decoctie, dintr-o lingurita-doua de drog maruntit cu 250 ml de apa. In cursul unei zile se beau doua-trei ceaiuri.

Frunzele tinere se consuma sub forma de salata, facand parte din cura de primavara. Papadia intra in compozitia ceaiurilor depurativ, dietetic, gastric si hepatic.

Categorie Plante medicinale 0 comentarii »

Patlagina – expectorant, emolient si hemostatic

April 13th, 2010 Teodor

Plantago lanceolata L., Plantago major L., Plantago media L. (Fam. Plantaginaceae)

Patlagina, numita popular si platagina, limba-oii sau mama-ploii, creste pretutindeni in tara noastra.

Frunzele acestei plante – Folium Plantaginis – au proprietati expectorante, emoliente, hemostatice si usor astringente, datorita mucilagiilor, vitaminei K, taninului si unui glicozid (aucubina). Ele fluidifica secretiile bronhice, ajutand la eliminarea lor. Au in acelasi timp si o actiune de calmare a tusei si astmei. Taninul imprima paltaginei o actiune antidiareica.

Cercetari mai noi au aratat ca patlagina are proprietati utile in tratamentul ulcerului stomacal, avand o actiune cicatrizanta si fitoncilda. Vitamina K aflata in frunze le imprima proprietati hernostatice (de a opri hemoragiile).

Rezultate bune au fost obtinute si in ateroscleroza, preparalele de patlagina avand insusirea de a preveni cresterea colesterolului si a micsora tensiunea arteriala.

Ceaiul trebuie preparat dintr-o lingura de frunze cu o ceasca de apa fiarta. Dupa un sfert de ora, ceaiul se strecoara si se indulceste cu miere si se bea cate o lingura la 2-3 ore.

In ulcerul stomacal, se recomanda de doua-trei ori pe zi cate o jumatate gram de praf de patlagina (doua-trei varfuri de cutit) sau cate o lingura la doua-trei ore din infuzia preparata din 10 g frunze cu 200 ml de apa.

Extern, se foloseste sub forma de bai in tratamentul ulcerului varicos, ulceratii ale pielii, in conjuntivita, blefarita, iar lsub forma de gargara, in laringite, traheite si in diferite afectiuni ale gurii.

Categorie Plante medicinale 0 comentarii »

Merisorul – antiseptic si diuretic

December 21st, 2009 Teodor

Merisorul creste prin padurile umbroase si umede din regiunea alpina. Datorita fructelor sale rosii, poporul ii mai spune si cocazar-de-munte, smardar.

In medicina se folosesc frunzele – Folium Vitis idaeae – pentru actiunea lor antiseptica, in tratarea bolilor de rinichi si inflamatiilor vezicii urinare datorita cantitatii apreciabile de arbutina, care in organism se scindeaza in hidrochinona si derivati flavonici. Pentru aceleasi motive se recomanda in guta si reumatism.

Frunzele de merisor intra in compozitia ceaiului diuretic. Nu se recomanda in timpul sarcinii. Fructele contin acid citric, malic, benzoic, zaharuri, tanin, vitaminele A, C, un glicozid vacciniin si se recomanda in diaree.

Categorie Plante medicinale 0 comentarii »

Ceapa

December 6th, 2009 Teodor

Ceapa are un efect dezinfectant, antihelmintic, antibacterial, antiinflamator, anticolesterolic, antiseptic, antispasmotic, carminativ, diuretic, expectorant, febrifug, hipoglicemic, antidiabetic, hipotensiv, stomahic, tonic si vasodilatator.

Ceapa poate fi utilizata pentru tratarea leziunilor, absceselor, anghinei, arteriosclerozei si bolilor cardiace. Alaturi de efectele medicinale pe care le are ceapa, se poate mentiona si utlizarea larga a acesteia pentru aromatizarea mincarurilor.

Ceapa este o planta bianuala sau trienala, care are in sol un bulb tunicat, iar la suprafata solului frunze cilindrice goale la interior. In anul al doilea formeaza o tulpina fistuloasa, ingrosata la baza, care sustine o cima globuloasa, umbeliforma, ce contine numeroase flori albe.

Compozitia chimica: principalii componenti determinati in bulbii de ceapa sunt: glucidele (4,7 – 10,2 %), proteinele (1,2 %), lipidele (0,25 %) si substantele minerale (0,59 ). Vitaminele din bulbii de ceapa sunt reprezentate in principal de vitamina C, alaturi de care se afla cantitati mai mici de vitamina E (0,20 mg/100 g), acid pantotenic (0,17 mg/100 g), piridoxina (0,13 mg/100 g), tiamina si riboflavina (0,03 mg/ 100 g). Dintre substantele minerale, in 100 g bulbi de ceapa au fost determinate urmatoarele: potasiu 175 mg, fosfor 42 mg, calciu 31 mg, sodiu si magneziu 9,0 mg, zinc 1,4 mg, fier 0,5 mg si mangan 0,36 mg.

Categorie Plante medicinale Tags: , , 0 comentarii »

Parul lui Venus

December 6th, 2009 Teodor

Parul lui Venus este o feriga polipodiacee utilizata mai mult in scop ornamental, planta cultivata, originara din zona tropicala. Pentru uz medicinal se utilizeaza frunzele recoltate in lunile iunie – septembrie cu rizom si radacini (Capillorum veneris herba).

Compozitia chimica: flavonozide, taninuri, proantocianidoli, acizi fenolici, acid chinic, acid shikimic, mucilagii, sterolii, triterpenele, izocumarine (capilarina).Culoarea frunzelor este determinata de prezenta pigmentilor clorofilieni si a flavonozidelor.

Actiunea terapeutica: demulcenta, expectoranta, emenagoga, vermifuga (prezenta posibila a derivatilor floroglucinolici).

Utilizare:

  • Afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva), dismenoree si in alcoolism – uz intern.
  • Sub forma de cataplasma se foloseste pentru tratarea exemelor, infectiilor si leziunilor.
  • Alte utilizari: Este folosita pentru colorarea parului in brun si la obtinerea unor lacuri pentru cresterea parului.

Denumiri populare: parul fetei, aspenchiu, buricul vinerei, buruiana de buba neagra, parul maicii domnului.

Categorie Plante medicinale Tags: , 0 comentarii »

Ghimpele (holera)

December 6th, 2009 Teodor

Ghimpele este o planta anuala cu radacina pivotanta, tulpina de 20-80 cm inaltime, ramificata de la baza, galbena, pubescenta, frunzele trilobate, ovat lanceolate sau rombice, cu margini intregi sau dintate. In scopuri medicinale se utilizeaza organele aeriene.

Compozitia chimica: principalii componenti chimici identificati in aceasta specie sunt: acizi organic, fenoli, steroli, taninuri catechinice, saponine triterpenice, flavone.

Actiune terapeutica : extractele au actiune antidiabetica, diuretic, sedativa, antitumorala, cicatrizanta si dezinfectanta.

Holera (ghimpele) se utilizeaza pentru tratarea afectiunilor cailor urinare si sub forma de decoct, a adenomului de prostata. In medicina, umana, populara se foloseste partea aeriana a plantei pentru tratarea turbarii, hipertiroidismului, diareei, prostatei si litiazei renala.

Denumiri populare: asprica, corneci, cornuta, dracila, ganofer, ghimpe, lipici, palamida, scai, spin alb,volbura mica.

Categorie Plante medicinale Tags: , 0 comentarii »

Coriandrul

December 6th, 2009 Teodor

Coriandrul este o planta originara din Asia, cunoscuta din cele mai vechi timpuri. Popular i se mai spune coleandru. La noi in tara, aceasta planta este cultivata pe mari suprafete.

Fructele sale sunt folosite ca stimulent al secretiilor gastro-intestinale, calmant si carminativ, datorita proprietatilor sale de a ajuta la eliminarea gazelor din stomac si intestine. Datorita continutului in ulei volatil, fructele de coriandru sunt folosite in industria parfumurilor, lichiorurilor sau ca bun condiment si conservant al preparatelor din carne.

Intern, coriandrul se foloseste sub forma de infuzie, preparata dintr-o jumatate de lingurita cu fructe la o ceaasca de ceai, care se bea pe parcursul unei zile. Infuzia mai concentrata, facuta din 20de gr. de fructe la 100ml de apa, ajuta la eliminarea viermilor intestinali.

Coriandrul intra in compozitia ceaiurilor: gastric, contra colicilor pentru copii si a tonicului aperitiv.

Categorie Plante medicinale Tags: , 0 comentarii »

Coada-racului

December 6th, 2009 Teodor

Coada-racului creste pe langa apele curgatoare, in zone umede si prin locuri necultivate. Popular este cunoscuta sub numele de iarba-gastelor, scrantaitoare si prescura.

Planta este bogata in tanin, substante amare, flavone, are proprietati astringente , antidiareice si hemostatice.

Conform unor cercetari recente, ceaiul de coada-racului are actiune benefica asupra aparatului digestiv, calmand colicile stomacale. Acesta regleaza menstruatiile abundente si potoleste durerile. Pentru piatra 1a rinichi si artrite este recomandata o cura de lunga durata cu ceai din aceasta planta. Ceaiul se prepara prin infuzie sau decoctie, din 2 linguri de planta tocata la 500ml de apa. Dupa 15 minute se strecoara, iar lichidul se bea pe parcursul unei zile. Planta intra in compozitia ceaiului antidiareic. Uneori se foloseste si radacina.

Uz extern: coada-racului este folosita sub forma de spalaturi locale in leucoree, in anumite ulceratii ale pielii si inflamarea gingiilor (pe langa proprietatile antiseptice si cicatrizante are si o actiune usor sedativa).

Categorie Plante medicinale Tags: , , 0 comentarii »
« Older Entries