Echinaceea previne infectiile respiratorii acute

Echinaceea este o planta exotica, cu o inflorescenta ce impresioneaza de la prima vedere. Valoarea terapeutica a plantei este astazi recunoscuta atat de medici, cat si de fitoterapeuti, in special pentru efectul ei imunostimulator.

In compozitia ei, Echinaceea prezinta o gama larga de substante bioactive precum acidul clorogenic, acid cafeic, ester sau polizaharide. In tratament pot fi folosite atat partea aeriana a florii, cat si radacina.

Studii realizate in laboratoare de la noi din tara au aratat ca planta stimuleaza producerea in organism de limfocite T si alte celule albe imunocompetente, care asigura imunitatea necesara actionand impotriva antigenilor.

Echinaceea stimuleaza activitatea macrofogenelor, ceea ce mentine functionarea sistemului limfatic la un ritm normal. Macrofogenele sunt niste celule gigant, care au tendinta sa “manance” orice celula straina aparuta in organism.

Planta miraculoasa este recomandata in special pentru prevenirea si tratarea infectiilor respiratorii acute. Spre deosebire de antibiotice care au multiple reactii adverse, adiministrarea unor produse pe baza de echinaceea in perioada epidemiilor de infectii respiratorii, va fi cu mult mai eficienta.

Planta mai este folosita si pentru tratarea afectiunilor cutanate datorita efectului cicatrizant.

In Romania, echinaceea se poate gasi sub forma de capsule cu extract concentrat, sub forma de tinctura sau de ceai. Produsele sunt disponibile in farmacii sau in plafare.

Poate fi util ca agent de refacerea celulelor aflate deja in ciroze si insuficiente hepatice. In urma unei cure complete se pot obtine rezultate excelente pentru sanatatea ficatului, a cailor biliare, stimuland secretia biliara si reducand semnificativ riscul de aparitie a calculilor biliari. Adjuvant util in stari anorexice, in helmintiaze, obezitate, guta, LiverHelp ajuta ficatul sa elimine toxinele din sange. In timpul curei cu ceai LiverHelp se pot obtine rezultate foarte bune chiar si in stari febrile, cand contribuie la scaderea febrei, produsul avand efecte antivirale si actiune antibiotica asupra unor germeni din genul Salmonella si Shigella.

Ajuta la mentinerea sanatatii vaselor de sange si in reumatism. Datorita efectelor progesteronice si estrogenice este recomandat pentru diminuarea efectelor nedorite ale menopauzei si pentru reducerea durerilor menstruale. Poate fi utilizat in tratamentul gastritelor hipoacide si in mentinerea unei stari generale bune a intregului aparat digestiv. Ajuta in caz de hepatita virala A, B si C, hepatita toxica ori ciroza hepatica. Contribuie la tratarea si vindecarea anemiei, acneei, celulitei, varicelor, hemoroizilor, fermentatiilor intestinale, reduce balonarile si flatulenta si stimuleaza diureza.

Click aici pentru mai multe detalii…

Coaja contine principii antrachinonice cu actiune purgativa, care au avantaj fata de alte purgative de origine vegetala ca se pot folosi multa vreme fara a produce obisnuinta pentru organism. Se intrebuinteaza mai ales in constipatiile cronice sub forma de praf (1-3 g in 24 ore) sau ceai care se prepara astfel: o lingura de coaja maruntita se opareste cu 250 ml de apa. Dupa un sfert de ora, se fierbe la un foc incet timp de 30 minute. Se strecoara fierbinte, iar ceaiul se bea caldut, seara la culcare. In constipatiile rebele, se repeta doza indioata mai sus, dimineata, pe stomacul gol.

Cantitatea de coaja folosita pentru un ceai este in functie de starea de constipatie a organismului. In cantitate mica are actiune laxativa. Intotdeauna se va incepe cu doze mici, care se vor mari in functie de efectul produs.

Coaja de crusin are proprietatea de a excita bila, marindu-i astfel secretia. Datorita acestei proprietati se recomanda in asociatie cu alte plante ca anghinarea, ciooarea, papadia, in afectiunile ficatului si mai ales in constipatiile datorite insuficientei secretiei biliare.

Bune rezultate da si in obezitate daca se ia in fiecare dimineata cate un varf de cutit de pulbere de coaja de crusin. Unii autori ii atribuie proprietati vermifuge. Coaja de crusin intra in compozitila ceaiurilor: hepatic, laxativ, laxativ-antihemoroidal si a pulberei laxativ-purgative.

Pinul creste alaturi de brad si molid si i se mai spune chifar, luciu si zetin. Pinus montana numit jneapan sau jep creste in golurile alpine.

De la pin se folosesc mugurii -Turiones Pini – care contin ulei volatil, rezine, datorita carora au un efect balsamic in inflamatiile cailor respiratorii insotite de tuse si bronsite. Ceaiul de muguri de pin are si actiune diuretica, recomandandu-se in pielite, cistite si uretrite.

Ceaiul se prepara dintr-o lingurita de muguri care se oparesc cu 250 ml de apa. Dupa 15 minute, se strecoara lichidul si se indulceste cu miere de albine sau cu zahar. Se beau doua-trei ceaiuri caldute pe zi.

De la papadie care in unele locuri i se mai spune papa-lunga sau parasita-gainilor se folosesc atat frunzele – Folium Taraxaci – cat si radacinile – Radix Taraxaci care contin un principiu activ amar (taraxacina). In afara de acesta, frunzele mai contin proteine, glucide, vitaminele A, B, C. si D, iar radacinile inulina, rezine, tanin, vitamine, sterol, colina, acid cafeic etc.

Papadia se recomanda ca medicament in toate bolile unde exista un dezechilibru glandular. Astfel, ceaiul de papadie se recomanda in obezitate (ingrasare peste masura), in boli de ficat, marind secretia biliara, normalizeaza circulatia sangelui, mareste pofta de mancare la convalescenti, are actiune diuretica, sporind cantitatea de urina in 24 ore. Prin diureza pe care o produce, face ca toxinele din corp sa se elimine si ajuta indirect in eczeme si alte boli de piele, in guta, rcumatism si ateroscleroza.

Ceaiul se prepara prin infuzie sau decoctie, dintr-o lingurita-doua de drog maruntit cu 250 ml de apa. In cursul unei zile se beau doua-trei ceaiuri.

Frunzele tinere se consuma sub forma de salata, facand parte din cura de primavara. Papadia intra in compozitia ceaiurilor depurativ, dietetic, gastric si hepatic.

Patlagina, numita popular si platagina, limba-oii sau mama-ploii, creste pretutindeni in tara noastra.

Frunzele acestei plante – Folium Plantaginis – au proprietati expectorante, emoliente, hemostatice si usor astringente, datorita mucilagiilor, vitaminei K, taninului si unui glicozid (aucubina). Ele fluidifica secretiile bronhice, ajutand la eliminarea lor. Au in acelasi timp si o actiune de calmare a tusei si astmei. Taninul imprima paltaginei o actiune antidiareica.

Cercetari mai noi au aratat ca patlagina are proprietati utile in tratamentul ulcerului stomacal, avand o actiune cicatrizanta si fitoncilda. Vitamina K aflata in frunze le imprima proprietati hernostatice (de a opri hemoragiile).

Rezultate bune au fost obtinute si in ateroscleroza, preparalele de patlagina avand insusirea de a preveni cresterea colesterolului si a micsora tensiunea arteriala.

Ceaiul trebuie preparat dintr-o lingura de frunze cu o ceasca de apa fiarta. Dupa un sfert de ora, ceaiul se strecoara si se indulceste cu miere si se bea cate o lingura la 2-3 ore.

In ulcerul stomacal, se recomanda de doua-trei ori pe zi cate o jumatate gram de praf de patlagina (doua-trei varfuri de cutit) sau cate o lingura la doua-trei ore din infuzia preparata din 10 g frunze cu 200 ml de apa.

Extern, se foloseste sub forma de bai in tratamentul ulcerului varicos, ulceratii ale pielii, in conjuntivita, blefarita, iar lsub forma de gargara, in laringite, traheite si in diferite afectiuni ale gurii.

In medicina se folosesc frunzele – Folium Vitis idaeae – pentru actiunea lor antiseptica, in tratarea bolilor de rinichi si inflamatiilor vezicii urinare datorita cantitatii apreciabile de arbutina, care in organism se scindeaza in hidrochinona si derivati flavonici. Pentru aceleasi motive se recomanda in guta si reumatism.

Frunzele de merisor intra in compozitia ceaiului diuretic. Nu se recomanda in timpul sarcinii. Fructele contin acid citric, malic, benzoic, zaharuri, tanin, vitaminele A, C, un glicozid vacciniin si se recomanda in diaree.

Ceapa poate fi utilizata pentru tratarea leziunilor, absceselor, anghinei, arteriosclerozei si bolilor cardiace. Alaturi de efectele medicinale pe care le are ceapa, se poate mentiona si utlizarea larga a acesteia pentru aromatizarea mincarurilor.

Ceapa este o planta bianuala sau trienala, care are in sol un bulb tunicat, iar la suprafata solului frunze cilindrice goale la interior. In anul al doilea formeaza o tulpina fistuloasa, ingrosata la baza, care sustine o cima globuloasa, umbeliforma, ce contine numeroase flori albe.

Compozitia chimica: principalii componenti determinati in bulbii de ceapa sunt: glucidele (4,7 – 10,2 %), proteinele (1,2 %), lipidele (0,25 %) si substantele minerale (0,59 ). Vitaminele din bulbii de ceapa sunt reprezentate in principal de vitamina C, alaturi de care se afla cantitati mai mici de vitamina E (0,20 mg/100 g), acid pantotenic (0,17 mg/100 g), piridoxina (0,13 mg/100 g), tiamina si riboflavina (0,03 mg/ 100 g). Dintre substantele minerale, in 100 g bulbi de ceapa au fost determinate urmatoarele: potasiu 175 mg, fosfor 42 mg, calciu 31 mg, sodiu si magneziu 9,0 mg, zinc 1,4 mg, fier 0,5 mg si mangan 0,36 mg.

Compozitia chimica: flavonozide, taninuri, proantocianidoli, acizi fenolici, acid chinic, acid shikimic, mucilagii, sterolii, triterpenele, izocumarine (capilarina).Culoarea frunzelor este determinata de prezenta pigmentilor clorofilieni si a flavonozidelor.

Actiunea terapeutica: demulcenta, expectoranta, emenagoga, vermifuga (prezenta posibila a derivatilor floroglucinolici).

Utilizare:

• Afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva), dismenoree si in alcoolism – uz intern.
• Sub forma de cataplasma se foloseste pentru tratarea exemelor, infectiilor si leziunilor.
• Alte utilizari: Este folosita pentru colorarea parului in brun si la obtinerea unor lacuri pentru cresterea parului.

Denumiri populare: parul fetei, aspenchiu, buricul vinerei, buruiana de buba neagra, parul maicii domnului.

Compozitia chimica: principalii componenti chimici identificati in aceasta specie sunt: acizi organic, fenoli, steroli, taninuri catechinice, saponine triterpenice, flavone.

Actiune terapeutica : extractele au actiune antidiabetica, diuretic, sedativa, antitumorala, cicatrizanta si dezinfectanta.

Holera (ghimpele) se utilizeaza pentru tratarea afectiunilor cailor urinare si sub forma de decoct, a adenomului de prostata. In medicina, umana, populara se foloseste partea aeriana a plantei pentru tratarea turbarii, hipertiroidismului, diareei, prostatei si litiazei renala.

Denumiri populare: asprica, corneci, cornuta, dracila, ganofer, ghimpe, lipici, palamida, scai, spin alb,volbura mica.