Plante medicinale

Coriandrul

December 6th, 2009 Teodor

Coriandrul este o planta originara din Asia, cunoscuta din cele mai vechi timpuri. Popular i se mai spune coleandru. La noi in tara, aceasta planta este cultivata pe mari suprafete.

Fructele sale sunt folosite ca stimulent al secretiilor gastro-intestinale, calmant si carminativ, datorita proprietatilor sale de a ajuta la eliminarea gazelor din stomac si intestine. Datorita continutului in ulei volatil, fructele de coriandru sunt folosite in industria parfumurilor, lichiorurilor sau ca bun condiment si conservant al preparatelor din carne.

Intern, coriandrul se foloseste sub forma de infuzie, preparata dintr-o jumatate de lingurita cu fructe la o ceaasca de ceai, care se bea pe parcursul unei zile. Infuzia mai concentrata, facuta din 20de gr. de fructe la 100ml de apa, ajuta la eliminarea viermilor intestinali.

Coriandrul intra in compozitia ceaiurilor: gastric, contra colicilor pentru copii si a tonicului aperitiv.

Categorie Plante medicinale Tags: , 0 comentarii »

Coada-racului

December 6th, 2009 Teodor

Coada-racului creste pe langa apele curgatoare, in zone umede si prin locuri necultivate. Popular este cunoscuta sub numele de iarba-gastelor, scrantaitoare si prescura.

Planta este bogata in tanin, substante amare, flavone, are proprietati astringente , antidiareice si hemostatice.

Conform unor cercetari recente, ceaiul de coada-racului are actiune benefica asupra aparatului digestiv, calmand colicile stomacale. Acesta regleaza menstruatiile abundente si potoleste durerile. Pentru piatra 1a rinichi si artrite este recomandata o cura de lunga durata cu ceai din aceasta planta. Ceaiul se prepara prin infuzie sau decoctie, din 2 linguri de planta tocata la 500ml de apa. Dupa 15 minute se strecoara, iar lichidul se bea pe parcursul unei zile. Planta intra in compozitia ceaiului antidiareic. Uneori se foloseste si radacina.

Uz extern: coada-racului este folosita sub forma de spalaturi locale in leucoree, in anumite ulceratii ale pielii si inflamarea gingiilor (pe langa proprietatile antiseptice si cicatrizante are si o actiune usor sedativa).

Categorie Plante medicinale Tags: , , 0 comentarii »

Arnica

December 6th, 2009 Teodor

Arnica este specifica regiunilor montane, impodobind pasunile cu florile ei galbene-aurii. Denumiri populare: podbal de munte, cujda, carul-padurilor, carul-zanelor.

De la arnica se folosesc in mod special florile si mai rar planta intreaga sau radacina. Ele contin colina, ulei volatil, alcooli triterpenici, substante colorante de natura carotinoidica.

Din flori se prepara un ceai care poate fi folosit pentru gargara in laringita si viroze respiratorii. In mod special din florile de arnica se prepara o tinctura care, diluata cu apa, in propatie de 10-20gr la 100ml de apa se utilizeaza ca pansament cicatrizant al ranilor si antiseptic. Amestecata cu apa de plumb, aceasta tinctura descongestioneaza umflaturile si loviturile. La un litru de apa de plumb se adauga 100ml tinctura, cu care se fac comprese ce se aplica pe locurile umflate. Infuzia 4% sub forma de comprese invioreaza tenurile palide.

La recomandarea unui medic se pot folosi intern, ca stimulent nervin, 30-50 de picaturi tinctura, dimineata si seara, in amestec cu apa indulcita sau ceai. In general uzul intern nu este recomandat, deoarece provoaca gastro-enterite, duce la cresterea tensiunii arteriale, iar in cantitati excesive paralizeaza centrii nervosi.

Categorie Plante medicinale Tags: , , 0 comentarii »

Anghinarea

December 6th, 2009 Teodor

Anghinarea este originara din sudul Spaniei si a fost introdusa in terapeutica in secolul al 16-lea. In in anul 1931 s-a stabilit actiunea coleretica a acestei plante, iar mai tarziu, studiile facute au confirmat ca aceste proprietati se datoresc cinarinei si polifenolilor. De la aceasta planta se folosesc frunzele care contin cinarina, polifenoli, flavone, un principiu amar, insulina, saruri de potasiu, magneziu etc.

Din punct de vedere medicinal, frunzele de anghinare sunt caracterizate prin efecte sigure asupra bolilor de rinichi si ficat, cu proprietatea de a spori diureza si secretia biliara, regland procesul de formare a colesterolului.

E recomandat ca tratamentele cu anghinare sa se faca progresiv, incepand in primele zile cu doze mici iar apoi sa se creasca treptat. Tratamentul dureaza 20-30 de zile, urmat de cel putin o luna pauza, dupa care se poate relua.

Categorie Plante medicinale Tags: , , 0 comentarii »

Albastrele

December 6th, 2009 Teodor

Pe marginea drumurilor, in apropierea lanurilor de cereale, gasim vara flori albastre, cunoscute popular sub numele de albastrele, vinetele,  floarea-paiului, ghioc, floarea-graului, corobatica, zglavoc sau maturice.

Albastrelele sunt folosite in scopuri medicinale – din flori (Flares Cyani) se prepara un ceai cu proprietati diuretice si astringente. Aceasta actiune este atribuita taninului si unui glicozid numit centaurina. Pentru a obtine acest ceai, vom opari o lingurita si jumatate de flori cu 200ml apa clocotita si le vom lasa acoperite 20 de min. Se strecoara si se bea lichidul indulcit iar pentru marirea actiunii diuretice, floirile de albastrele se vor asocia cu frunze de merisor, frunze de mesteacan sau cozi de cirese.

In cazul afectiunilor renale si vezicale se bea cate un sfert de pahar de ceai, cu 20 de min. inainte de masa. Datorita gustului amar se recomanda ca tonic amar in dispepsie. Ceaiul diuretic are in compozitia sa si flori de albastrele. Florile se mai folosesc si sub forma de cataplasme in comprese odihnitoare pentru ochi, in tratamentul pleoapelor ridate, tonifiant al muschilor lasati.

Categorie Plante medicinale Tags: , 0 comentarii »

Bradul alb

December 4th, 2009 Teodor

Bradul alb este intalnit frecvent din subetajul fagului pana in etajul boreal formand paduri curate numite bradete sau, frecvent, in amestec cu fagul si/sau molidul. De la bradul alb se utilizeaza in scop medicinal muguri foliari, frunze proaspete si ramuri din care se extrage uleiul volatil, si rasina proaspata din trunchiul arborilor.

Compozitia chimica: mugurii si frunzele contin uleiuri volatile , rezine, clorofila si caroteni.

Actiune terapeutica:

  • Uleiul volatil: antiinflamatoare, antiseptica, expectoranta – pe mucoasele arborelui respirator, rubefianta – aplicat pe piele. Camfenul, limonenul li alfa-pinenul imprima un puternic efect expectorant cand uleiul este administrat sub forma de inhalatie.
  • Rezinele: antiseptica, cicatrizanta, rubefianta.

Planta se utilizeaza in tratarea unor afectiuni respiratorii (raceli si gripe), infectii ale tractului urinar (cistite, calculoza renala) – administrare interna; afectiuni locomotorii (artroze, reumatism) si neuronale (nevralgii) – uz extern.

Contraindicatii: astm bronsic, spasm bronsic, alte boli bronhice constructive, tuse convulsiva; afectiuni dermice pe suprafete mari (psoriazis). Aplicarea de ulei volatil pe intreg corpul sau baile cu ulei volatil sunt contraindicate sau se fac sub directa supraveghere a medicului in maladii infectioase severe, insuficienta cardiaca ori hipertensiune.

Precautii si reactii adverse: hematurie la administrare indelungata (ca urmare a hiperemiei nefronilor).

Forme farmaceutice: ulei volatil sau oleosol (solutie 2 – 10 % in ulei de floarea soarelui) – pentru uz intern si inhalatii; lotiuni si unguente – pentru uz extern. Uleiul volatil se utilizeaza pentru desinfectia spatiilor inchise si pentru aromatizarea bauturilor.

Aspect: arbore cu inaltimea pana la 50 m; scoarta este neteda, cenusie; ramurile secundare sunt orizontale; mugurii nerasinosi apar pe lastari scurt si dens parosi; acele cu virful stirbit, turtite, cu doua dungi late albe-albastrui pe dos sunt orientate pe doua siruri iar la cadere lasa o cicatrice rotunda, neteda pe ramura; conurile femele stau drept pe ramura, sunt brun-verzui la inceput si brune mai tarziu; la maturitate solzii (formati din carpele ingustate la baza insotite de bractee liniare, latite la varf) cad, axa conului ramanand pe ramura; samanta nearipata este diseminata in mai-iunie.

Categorie Plante medicinale Tags: 0 comentarii »

Neghina

November 16th, 2009 Teodor

Neghina contine lipide, aminoacizi (orcylalanina, citrulina), ureide (alantoina si acid alantoic), saponine (gitagenin, gitagozid, gipsogenin, sapotoxin si acid agrostemmic) si acid agrostemmic. Semintele contin: lipide, proteine si saponine (gitagin).

  • Actiune terapeutica: semintele au actiune diuretica, expectoranta si vermifuga.
  • Utilizare: se foloseste in tratarea hidropiziei si a icterului.

Neghina este o planta anuala, inalta de 30-100 cm, cu tulpina seriaceu-paroasa. Frunze dispuse opus, liniare sau liniar-lanceolate. Flori mari, dispuse in monochazii au caliciul campanulat, terminat cu lacinii lungi liniare, acute ce depasesc petalele; petale purpurii, ondulat-crenate la varf. Fruct de tip capsula ce se deschide prin 5 valve; seminte reniforme, negre, cu asperitati asezate in randuri regulate.

Categorie Plante medicinale 0 comentarii »

Efectele consumului de usturoi

November 6th, 2009 Teodor

Usturoiul are un efect antihelmintic, antiasmatic, anticancerigen, anticolesterolemic, antiseptic, antispasmotic, colagog, diuretic, expectorant, febrifug, stimulant, stomahic, tonic, vasodilatator.

Usturoiul este utilizat pentru tratarea ranilor, gripei, presiunii sangvine ridicate, reumatismului, astmului, tusei, pentru prevenirea arterosclerozei si infractului miocardic

  • Actiune terapeutica: are actiune vermifuga, antiseptica, diuretica si stimulanta.
  • Utilizare: uleiul extas din aceasta planta este folosit pentru reducerea presiunii sangvine.
Categorie Plante medicinale Tags: 0 comentarii »

Patrunjelul cainelui

November 6th, 2009 Teodor

Patrunjelul cainelui este o planta erbacee anuala sau bisanuala, glabra, cu radacina subtire, pivotanta, alburie.

Compozitia chimica: atat organele aeriene, cat si cele subterane contin: acetilene, alcaloizi, cynopin, aetusinoli A, aethusanol B si aetusin. Aetusinul este inrudit cu cicutoxina, avand un efect toxic.

Actiune terapeutica: sedativa, stomahica.

Utilizare: Se utilizeaza in tratamentele gastrointestinale, convulsi si daree. ATENTIE! Extractele din aceasta planta, utilizate an doza mai mare produc greata si senzatii de voma, in timp ce simptomele severe includ convulsii, oprirea respiratiei si chiar moartea.

Categorie Plante medicinale Tags: 0 comentarii »

Arborele de matase

November 2nd, 2009 Teodor

Arborele de matase este un arbust-arbore cu tulpina ce poate ajunge pana la 12 m inaltime; frunzele dublu paripenat compuse; flori roz grupate in inflorescente globuloase; inflorirea: iunie-august; fructul pastaie.

  • Se utilizeaza pentru tratarea depresiei, iritabilitatii, insomniei si pentru stimularea memoriei.
  • Tratamentele externe se folosesc in cazul leziunilor, umfaturilor si absceselor.
  • Actiune terapeutica: extractele au actiune antibacteriala, antispasmotica, astringenta, cardiaca, diuretica, emetica, emmenagoga si febrifuga.
  • Planta contine: glucide (galactoza, rafinoza, stahioza, lignine), tanin, amide (asparagina), pigmenti (crisoeriol, luteolina, proantocianidine), vitamine (acid nicotinic, piridoxina, rutina), acizi grasi (acid oleic, acid palmitic, acid stearic), fenol, triterpene (acid acacic, acetilalisol), sesquiterpene (alismol, alismoxid), glucozizi (arabinozid).
  • Rizomul contine: glucide (fructoza, glucoza, zaharoza), lipide, lecitina, beta-sitosterol, colina, derivati ai alisolului (alisol A, epialisol A).
Categorie Plante medicinale Un comentariu »
« Older Entries
Newer Entries »