Remedii naturiste

Tincturile medicinale se obtin in general prin tratarea plantelor maruntite cu alcool de diferite concentratii. Ele sunt solutii extractive alcoolice, mai concentrate decat ceaiurile. Se iau intern, cu picatura, in putina apa sau pe zahar.

Digestia (plamadeala la cald) este tot o macerare a plantei cu un dizolvant oarecare. Spre deosebire de maceratie, digestia se face la cald, la o temperatura de 40-60 grade C. In acest mod se prepara unele uleiuri medicinale, ca cele de sunatoare si musetel. Vasul in care se afla planta maruntita impreuna cu uleiul se aseaza pe baia de apa in fierbere si se tine timp de doua-trei ore, amestecand din cand in cand. Uleiul se strecoara si se pastreaza in vase de capacitate mica la rece.

Maceratia (plamadeala la rece) se foloseste la prepararea extractelor apoase, vinurilor, tincturilor si oteturilor medicinale, deoarece uneori priacipiile active se extrag printr-o sedere mai indelungata a plantelor in contact cu dizolvantul.

Unele plante, ca radacina de nalba, semintele de in, se prepara numai prin macerare cu apa rece, fara a se mai fierbe. In acest caz, radacina de nalba sau semintele de in se lasa in contact cu apa rece timp de o jumatate de ora, apoi se strecoara, iar lichidul se indulceste dupa gust.

Plantele maruntite, ce urmeaza a fi supuse macerarii cu apa, vor fi spalate in prealabil. Maceratiile se prepara numai la temperatura camerei (15-25°C). In general, durata macerarii la care dizolvantul este apa nu trebuie sa depaseasca 6-8 ore de preparatie, deoarece microorganismele gasesc un mediu favorabil dezvoltarii lor. In timpul extragerii se agita din cand in cand. Dupa trecerea timpului indicat, maceratia se strecoara prin tifon sau vata, iar lichidul obtinut se completeaza la cantitatea prescrisa.

Maceratiile apoase se prepara pentru cel mult 24 ore si se pastreaza la rece, in sticle de culoare inchisa.

Decoctia (fiertura) este operatia prin care planta se amesteca cu cantitatea prescrisa de apa rece si se fierbe un timp anumit. Decoctul se strecoara fierbinte si se completeaza cu apa la volumul cerut.

Se iau 1-2 lingurite de planta maruntita si se pun intr-un vas smaltuit peste care se toarna aprox. 300 ml de apa rece. Frunzele, florile si planta intreaga se fierb un sfert de ora, iar cojile si radacinile se fierb jumatate de ora. Dupa fierbere, decoctul se strecoara si completeaza cu 250ml apa.

In general, prin decoctie se prepara numai ceaiurile din plantele al caror tesut este mai lemnos, asa cum sunt radacinile si cojile.

Infuzia (ceaiul) este forma cea mai obisnuita de extractie a substantelor active din plantele medicinale si consta in tinerea drogului in contact cu apa clocotita timp de 15 minute. Intr-un vas smaltuit sau de portelan se pun 1-2 lingurite din planta maruntita, peste care se toarna 250ml de apa fiarta. Vasul se acopera si se lasa 15 minute, amestecand din cand in cand. Dupa trecerea acestui timp, ceaiul se strecoara si se indulceste dupa gust. In diabet si in unele afectiuni ale stomacului manifestate prin diaree, ceaiul se bea neindulcit sau indulcit cu zaharina.

In cazul cand nu este indicata cantitatea, se vor intrebuinta 6 g la 100 ml de apa pentru majoritatea plantelor si 3% pentru florile de musetel, Radacinile de ciubotica-cucului si valeriana. Unele remedii precum: florile de tei, musetel, frunzele de izma, de roinita etc. se prepara numai prin infuzie, deoarece prin fierbere principiul lor activ (uleiul volatil) dispare.