Remedii naturiste

Denumire stiintifica: Taraxacum officinale Web. (Fam. Compositae)

De la papadie care in unele locuri i se mai spune papa-lunga sau parasita-gainilor se folosesc atat frunzele – Folium Taraxaci – cat si radacinile – Radix Taraxaci care contin un principiu activ amar (taraxacina). In afara de acesta, frunzele mai contin proteine, glucide, vitaminele A, B, C. si D, iar radacinile inulina, rezine, tanin, vitamine, sterol, colina, acid cafeic etc.

Papadia se recomanda ca medicament in toate bolile unde exista un dezechilibru glandular. Astfel, ceaiul de papadie se recomanda in obezitate (ingrasare peste masura), in boli de ficat, marind secretia biliara, normalizeaza circulatia sangelui, mareste pofta de mancare la convalescenti, are actiune diuretica, sporind cantitatea de urina in 24 ore. Prin diureza pe care o produce, face ca toxinele din corp sa se elimine si ajuta indirect in eczeme si alte boli de piele, in guta, rcumatism si ateroscleroza.

Ceaiul se prepara prin infuzie sau decoctie, dintr-o lingurita-doua de drog maruntit cu 250 ml de apa. In cursul unei zile se beau doua-trei ceaiuri.

Frunzele tinere se consuma sub forma de salata, facand parte din cura de primavara. Papadia intra in compozitia ceaiurilor depurativ, dietetic, gastric si hepatic.

Plantago lanceolata L., Plantago major L., Plantago media L. (Fam. Plantaginaceae)

Patlagina, numita popular si platagina, limba-oii sau mama-ploii, creste pretutindeni in tara noastra.

Frunzele acestei plante – Folium Plantaginis – au proprietati expectorante, emoliente, hemostatice si usor astringente, datorita mucilagiilor, vitaminei K, taninului si unui glicozid (aucubina). Ele fluidifica secretiile bronhice, ajutand la eliminarea lor. Au in acelasi timp si o actiune de calmare a tusei si astmei. Taninul imprima paltaginei o actiune antidiareica.

Cercetari mai noi au aratat ca patlagina are proprietati utile in tratamentul ulcerului stomacal, avand o actiune cicatrizanta si fitoncilda. Vitamina K aflata in frunze le imprima proprietati hernostatice (de a opri hemoragiile).

Rezultate bune au fost obtinute si in ateroscleroza, preparalele de patlagina avand insusirea de a preveni cresterea colesterolului si a micsora tensiunea arteriala.

Ceaiul trebuie preparat dintr-o lingura de frunze cu o ceasca de apa fiarta. Dupa un sfert de ora, ceaiul se strecoara si se indulceste cu miere si se bea cate o lingura la 2-3 ore.

In ulcerul stomacal, se recomanda de doua-trei ori pe zi cate o jumatate gram de praf de patlagina (doua-trei varfuri de cutit) sau cate o lingura la doua-trei ore din infuzia preparata din 10 g frunze cu 200 ml de apa.

Extern, se foloseste sub forma de bai in tratamentul ulcerului varicos, ulceratii ale pielii, in conjuntivita, blefarita, iar lsub forma de gargara, in laringite, traheite si in diferite afectiuni ale gurii.

Merisorul creste prin padurile umbroase si umede din regiunea alpina. Datorita fructelor sale rosii, poporul ii mai spune si cocazar-de-munte, smardar.

In medicina se folosesc frunzele – Folium Vitis idaeae – pentru actiunea lor antiseptica, in tratarea bolilor de rinichi si inflamatiilor vezicii urinare datorita cantitatii apreciabile de arbutina, care in organism se scindeaza in hidrochinona si derivati flavonici. Pentru aceleasi motive se recomanda in guta si reumatism.

Frunzele de merisor intra in compozitia ceaiului diuretic. Nu se recomanda in timpul sarcinii. Fructele contin acid citric, malic, benzoic, zaharuri, tanin, vitaminele A, C, un glicozid vacciniin si se recomanda in diaree.