Plantago lanceolata L., Plantago major L., Plantago media L. (Fam. Plantaginaceae)
Patlagina, numita popular si platagina, limba-oii sau mama-ploii, creste pretutindeni in tara noastra.
Frunzele acestei plante – Folium Plantaginis – au proprietati expectorante, emoliente, hemostatice si usor astringente, datorita mucilagiilor, vitaminei K, taninului si unui glicozid (aucubina). Ele fluidifica secretiile bronhice, ajutand la eliminarea lor. Au in acelasi timp si o actiune de calmare a tusei si astmei. Taninul imprima paltaginei o actiune antidiareica.
Cercetari mai noi au aratat ca patlagina are proprietati utile in tratamentul ulcerului stomacal, avand o actiune cicatrizanta si fitoncilda. Vitamina K aflata in frunze le imprima proprietati hernostatice (de a opri hemoragiile).
Rezultate bune au fost obtinute si in ateroscleroza, preparalele de patlagina avand insusirea de a preveni cresterea colesterolului si a micsora tensiunea arteriala.
Ceaiul trebuie preparat dintr-o lingura de frunze cu o ceasca de apa fiarta. Dupa un sfert de ora, ceaiul se strecoara si se indulceste cu miere si se bea cate o lingura la 2-3 ore.
In ulcerul stomacal, se recomanda de doua-trei ori pe zi cate o jumatate gram de praf de patlagina (doua-trei varfuri de cutit) sau cate o lingura la doua-trei ore din infuzia preparata din 10 g frunze cu 200 ml de apa.
Extern, se foloseste sub forma de bai in tratamentul ulcerului varicos, ulceratii ale pielii, in conjuntivita, blefarita, iar lsub forma de gargara, in laringite, traheite si in diferite afectiuni ale gurii.