ProNat

Constipatia trecatoare

Constipatia trecatoare se manifesta prin evacuari rare la intervale de cateva zile. Scaunele sunt tari, mult deshidratate. Unele persoane nu se plang de alta tulburare. Altele acuza o stare de indispozitie generala, dureri de cap sau crampe abdominale.

Tratamentul acestei forme de constipatie este simplu. De multe ori ea dispare de la sine, fara vreun tratament special. Functiile intestinului revin la normal o data cu reluarea alimentatiei si a modului obisnuit de viata. Alteori, constipatia este lichidata prin administrarea unui purgativ sau a unui laxativ. Persoanele slabite vor beneficia de practicarea unei clisme evacuatoare.

In cursul bolii ulceroase, constipatia este frecvent semnalata. Ea este considerata de unii ca urmarea unei digestii ultraactive, cu reducerea la minimum a resturilor alimentare. In cazul acesta nu se poate nega insa rolul restrictiei alimentare pe care si-o impun bolnavii de teama durerilor. Constipatia poate fi datorita de multe ori si medicamentelor, in special carbonatului de calciu.

In cadrul constipatiilor de origine medicamentoasa citam pe cea produsa de ingestia de sulfat de bariu cu ocazia unei explorari radiologice a tubului digestiv. Tot aici am putea pomeni constipatia produsa in urma ingestiei unor alimente al caror efect este foarte cunoscut (orez, gutui, afine). In cadrul constipatiei trecatoare intra si cea provocata de existenta unei fisuri anale sau a hemoroizilor. De teama durerilor, bolnavii evita sa se duca la scaun.

Apiterapia – Multiplele intrebuintari ale mierii

Apiterapia este o terapie alternativa care foloseste mierea, propolisul, polenul, ceara, laptisorul de matca si veninul albinelor pentru redarea si mentinerea sanatatii corpului omenesc.

Dovezile despre folosirea mierii dateaza inca din zilele cand omul traia in pesteri. Cineva a gasit un cuib de albine si, curios, a gustat din lichidul auriu pe care-l continea. i-a placut si l-a dus acasa, familiei sale, iar atunci cand si-au dat seama de valoarea acestui produs, oamenii au inceput sa caute sistematic cuiburile de albine pentru a recolta mierea din ele.

Timp de milenii mierea produsa de albine din nectarul florilor a fost singurul aliment dulce la dispozitia omului. In anii din urma au aparut numerosi concurenti ai mierii sub forma de zaharuri tinzand sa o inlocuiasca. Aceasta ramane totusi singurul produs dulce care ofera calitati datatoare de viata ce nu se gasesc in nici un alt aliment.

Majoritatea dintre noi am inceput abia acum sa ne dam seama ca alimentatia obisnuita este vadit lipsita de elementele minerale necesare. Ne-am obisnuit cu prea multe alimente saracite prin prelucrare si care deci nu mai posed a proprietati vitalizante. Pentru acest motiv trebuie sa stabilim ce minerale lipsesc din regimul nostru alimentar obisnuit si cum pot fi ele recuperate.

Hipertensiunea arteriala

Putine probleme sunt mai importate decat tratarea hipertensiunii arteriale. Este o stare pe cat de frecventa, pe atat de serioasa, intre tensiunea arteriala si adaptarea la mediu a individului exista aproape sigur o relatie.

Cata vreme individul are reactii bune la cerintele mediului. el duce o viata intensa, plina de succese si de perspective. Cand mediul il suprasolicita, iar individul nu reuseste sa se adapteze, mecanismul organismului sau se dezechilibreaza; in acest caz, unul din simptomele clare il poate constitui tensiunea arteriala.

Hipertensiunea arteriala ca problema a sanatatii devine din ce in ce mai importanta, deoarece constituie un factor asociat cu aprox. trei sferturi din decesurile provocate anual de bolile de inima si de rinichi. Se pune insa intrebarea daca hipertensiunea arteriala este o boala sau un simptom. Iata o problema mult discutata. De regula, cand cunoastem cauza starii clinice, consideram hipertensiunea arteriala drept simptom; cand nu cunoastem aceasta cauza, ea este considerata ca boala.

Tenul mixt

Tenul mixt – in mod normal pielea figurii are zone mai grase si mai uscate. Contrastul intre aceste zone este uneori mai vizibil, mai ales la persoanele cu pielea grasa.

La acestea zonele uscate ies si mai mult in relief. Ingrijirea rationala a tenului impune sa se tina seama de aceasta particularitate. Evident, este nevoie de un tratament adecvat al zonelor respective, adica: obrajii, regiunea submaxilara si paratiroidiana, pentru pielea uscata; fruntea, nasul, barbia, santul nasolabial, pentru pielea grasa. Aplicatiile de creme, lotiuni, masti se fac dupa zonele respective.

Tenul uscat

Tenul uscat se caracterizeaza prin pielea subtire, fragila, putin elastica, cu turgescenta scazuta si cu tendinta neta la descuamare. Este o piele care se irita extrem de repede la actiunea factorilor externi si care are tendinta de a sc rida inainte de vreme. Aceasta stare se datoreste, in primul rand, reducerii secretiei glandelor sebacee si a glandelor sudoripare, la care se adauga degenerscenta tesutului elastic si reducerea vascularizatiei locale.

Lipsa secretiei sebacee face ca la proba cu foita de tigara sa nu apara pe aceasta nici o urma de grasime, iar lipsa sudoripare da pielii aspect flasc, deshidratat.

Tenul uscat prin lipsa secretiei sebacee se mai numeste si ten uscat alipic, iar tenul uscat prin lipsa secretiei glandelor sudoripare, ten deshidratat.

Tenul uscat alipic, apare in cazul insuficientei primare a glandelor sebacee, dar mai ales a celei secundare. Se mai poate datora insuficientei ovariene, expunerii indelungate si brutale la soare, vant, ger sau dupa o cura brutala de slabire.

Tenul uscat deshidratat este aspru la pipait, incretit, usor iritabil, lipsit de elasticitate; se descuameaza cu usurinta. Il observam la persoanele in varsta, la bolnavii cu insuficienta suprarenala sau tiroidiana, in hipovitaminoze, ca si dupa abuzul de sapun alcalin sau dupa aplicarea nerationala de creme, pudre, lotiuni.

Tenul gras

Tenul gras are aspect lucios, unsuros, cu porii mari si dilatati, cu „puncte negre” (comedoane) mai ales pe frunte, aripile nasului, barbie. Aplicarea unei foite de tigara pe tenul gras, lasa pe aceasta pete de grasime. Netratata, aceasta stare poate genera acnee, eczema seboreica.

Igiena pielii

Prin igiena pielii se intelege totalitatea masurilor de ingrijire adecvata, pe care trebuie sa le aplice omul sanatos in vederea conservarii, pentru cat mai mult timp, a starii de sanatate a tegumentului, evitand aparitia unor boli si dand pieJii un aspect estetic cat mai agreabil. Masuri de ingrijire a pielii se cunosc din cele mai vechi timpuri, accentul fiind pus in acea epoca in primul rand pe aspectul estetic, rolul acestor masuri pentru prevenirea unor boli fiind mai putin cunoscut.

In epoca moderna, rolul masurilor igienice in prevenirea bolilor este recunoscut de toata lumea, dar nici aspectul estetic nu poate fi neglijat; orice persoana se cuvine sa fie preocupata si de „conservarea capitalului de frumusete cu care natura l-a inzestrat pe om” (Sabouraud).

Prima conditie ca functiile pielii sa se desfasoare in mod normal este asigurarea starii ei de curatenie.

Se stie ca pe suprafata pielii sunt depuse in permanenta secretiile glandelor sebacee si sudoripare, cu rol in formarea mantalei acide si a stratului hidrolipiclic care participa la apararea pielii. Concomitent, insa, pe aceste secretii se acumuleaza celulele stratului cornos, care se detaseaza spontan, ca si praful sau diverse pulberi din atmosfera. Se formeaza astfel un strat de impuritati care jeneaza desfasurarea functiilor normale ale pielii si care favorizeaza dezvoltarea microbilor. In functie de cantitatea si calitatea secretiilor, a descuamarii stratului cornos, de intensitatea poluarii pielii cu substante din mediul inconjurator se stabilesc ritmul si modalitatile sale curatire a pielii.

Mecanismele de imbolnavire a bronhiilor

Bronsita este o afectiune cu caracter inflamator a arborelui bronsic. Aceasta boala constituie un capitol important al patologiei aparatului respirator, atat prin frecventa ei, cat si prin consecintele anatomice si functionale pe care poate sa le determine.

Desi bronhiile sunt un organ intern (intratoracic), gratie lumenului lor si deci structurii tubulare, ele sunt totusi in directa legatura cu lumea exterioara, cu atmosfera. Bronhiile sunt de aceea accesibile si expuse tuturor noxelor (elemente daunatoare) posibile, enuntate in capitolul anterior; in consecinta, sunt supuse actiunii variate a acestora.

Sistemul de tuburi continue din care este alcatuit arborele bronsic este prielnic circulatiei largi a acestor noxe. Miscarea aerului prin conductele bronsice, cu ocazia inspiratiei si expiratiei, este mecanismul principal prin care particule de orice natura sunt aduse din afara, sunt purtate de-a lungul intregului arbore bronsic si sunt eliminate din aparatul respirator.

Infectia – inflamatia mucoasei bronsice poate sa apara ca o reactie de aparare la agresiunea directa a microbilor asupra mucoasei in care se cuibaresc. Inflamatia poate sa mai survina si in urma cresterii virulentei microbilor saprofiti din caile respiratorii. Acestia devin agresivi intr-un organism a carui putere de aparare impotriva mrcrobilor scade si la care frigul, praful sau eforturile duc la congestionarea mucoasei bronsice, favorizind fixarea si dezvoltarea microbilor.

In afara de aceasta, vecinatatea nemijlocita a bronhiilor cu traheea, inspre partea superioara si prin ea cu laringele, faringele, nasul si gura), si cu tesutul pulmonar inspre periferie, face ca orice suferinta a acestor organe sa aiba rasunet si asupra bronhiei. Aceasta va participa prin imbolnavire la randul ei, manifestand simptome corespunzatoare de bronsita. Aceasta se intampla in cazul bronsitelor care practic nu lipsesc in bolile contagioase, ca pojarul, gripa, tusea convulsiva, difteria, in care tot aparatul respirator ia parte, mai mult sau mai putin, la manifestarile acestor boli.

Ceapa

Ceapa are un efect dezinfectant, antihelmintic, antibacterial, antiinflamator, anticolesterolic, antiseptic, antispasmotic, carminativ, diuretic, expectorant, febrifug, hipoglicemic, antidiabetic, hipotensiv, stomahic, tonic si vasodilatator.

Ceapa poate fi utilizata pentru tratarea leziunilor, absceselor, anghinei, arteriosclerozei si bolilor cardiace. Alaturi de efectele medicinale pe care le are ceapa, se poate mentiona si utlizarea larga a acesteia pentru aromatizarea mincarurilor.

Ceapa este o planta bianuala sau trienala, care are in sol un bulb tunicat, iar la suprafata solului frunze cilindrice goale la interior. In anul al doilea formeaza o tulpina fistuloasa, ingrosata la baza, care sustine o cima globuloasa, umbeliforma, ce contine numeroase flori albe.

Compozitia chimica: principalii componenti determinati in bulbii de ceapa sunt: glucidele (4,7 – 10,2 %), proteinele (1,2 %), lipidele (0,25 %) si substantele minerale (0,59 ). Vitaminele din bulbii de ceapa sunt reprezentate in principal de vitamina C, alaturi de care se afla cantitati mai mici de vitamina E (0,20 mg/100 g), acid pantotenic (0,17 mg/100 g), piridoxina (0,13 mg/100 g), tiamina si riboflavina (0,03 mg/ 100 g). Dintre substantele minerale, in 100 g bulbi de ceapa au fost determinate urmatoarele: potasiu 175 mg, fosfor 42 mg, calciu 31 mg, sodiu si magneziu 9,0 mg, zinc 1,4 mg, fier 0,5 mg si mangan 0,36 mg.

Parul lui Venus

Parul lui Venus este o feriga polipodiacee utilizata mai mult in scop ornamental, planta cultivata, originara din zona tropicala. Pentru uz medicinal se utilizeaza frunzele recoltate in lunile iunie – septembrie cu rizom si radacini (Capillorum veneris herba).

Compozitia chimica: flavonozide, taninuri, proantocianidoli, acizi fenolici, acid chinic, acid shikimic, mucilagii, sterolii, triterpenele, izocumarine (capilarina).Culoarea frunzelor este determinata de prezenta pigmentilor clorofilieni si a flavonozidelor.

Actiunea terapeutica: demulcenta, expectoranta, emenagoga, vermifuga (prezenta posibila a derivatilor floroglucinolici).

Utilizare:

  • Afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva), dismenoree si in alcoolism – uz intern.
  • Sub forma de cataplasma se foloseste pentru tratarea exemelor, infectiilor si leziunilor.
  • Alte utilizari: Este folosita pentru colorarea parului in brun si la obtinerea unor lacuri pentru cresterea parului.

Denumiri populare: parul fetei, aspenchiu, buricul vinerei, buruiana de buba neagra, parul maicii domnului.