flori

Arnica

Arnica este specifica regiunilor montane, impodobind pasunile cu florile ei galbene-aurii. Denumiri populare: podbal de munte, cujda, carul-padurilor, carul-zanelor.

De la arnica se folosesc in mod special florile si mai rar planta intreaga sau radacina. Ele contin colina, ulei volatil, alcooli triterpenici, substante colorante de natura carotinoidica.

Din flori se prepara un ceai care poate fi folosit pentru gargara in laringita si viroze respiratorii. In mod special din florile de arnica se prepara o tinctura care, diluata cu apa, in propatie de 10-20gr la 100ml de apa se utilizeaza ca pansament cicatrizant al ranilor si antiseptic. Amestecata cu apa de plumb, aceasta tinctura descongestioneaza umflaturile si loviturile. La un litru de apa de plumb se adauga 100ml tinctura, cu care se fac comprese ce se aplica pe locurile umflate. Infuzia 4% sub forma de comprese invioreaza tenurile palide.

La recomandarea unui medic se pot folosi intern, ca stimulent nervin, 30-50 de picaturi tinctura, dimineata si seara, in amestec cu apa indulcita sau ceai. In general uzul intern nu este recomandat, deoarece provoaca gastro-enterite, duce la cresterea tensiunii arteriale, iar in cantitati excesive paralizeaza centrii nervosi.

Albastrele

Pe marginea drumurilor, in apropierea lanurilor de cereale, gasim vara flori albastre, cunoscute popular sub numele de albastrele, vinetele,  floarea-paiului, ghioc, floarea-graului, corobatica, zglavoc sau maturice.

Albastrelele sunt folosite in scopuri medicinale – din flori (Flares Cyani) se prepara un ceai cu proprietati diuretice si astringente. Aceasta actiune este atribuita taninului si unui glicozid numit centaurina. Pentru a obtine acest ceai, vom opari o lingurita si jumatate de flori cu 200ml apa clocotita si le vom lasa acoperite 20 de min. Se strecoara si se bea lichidul indulcit iar pentru marirea actiunii diuretice, floirile de albastrele se vor asocia cu frunze de merisor, frunze de mesteacan sau cozi de cirese.

In cazul afectiunilor renale si vezicale se bea cate un sfert de pahar de ceai, cu 20 de min. inainte de masa. Datorita gustului amar se recomanda ca tonic amar in dispepsie. Ceaiul diuretic are in compozitia sa si flori de albastrele. Florile se mai folosesc si sub forma de cataplasme in comprese odihnitoare pentru ochi, in tratamentul pleoapelor ridate, tonifiant al muschilor lasati.