In miere se gaseste fier, cupru, mangan, siliciu, clor, calciu, potasiu, sodiu, fosfor, aluminiu si magneziu. Toate provin din solul in care cresc plantele; prin vasele acestora, ele trec in nectar -substanta de baza pentru albine in producerea mierii. Este asadar firesc ca mineralele din miere sa varieze in functie de nectar, adica in ultima analiza de resursele minerale ale solului pe care creste flora respectiva.

Pana nu de mult, personalitati cu autoritate in materie de alimentatie au desconsiderat mineralele continute de miere pe motiv ca acestea se afla in cantitati prea mici pentru a prezenta importanta. Acum insa se stie ca numeroase minerale sunt necesare organismului uman in foarte mici cantitati, dar acestea ii sunt suficiente pentru a-i asigura echilibrul mineral. Ori, mierea le contine in cantitati aproape corespunzatoare pentru a satisface nevoile unui individ normal.

Dovezile despre folosirea mierii dateaza inca din zilele cand omul traia in pesteri. Cineva a gasit un cuib de albine si, curios, a gustat din lichidul auriu pe care-l continea. i-a placut si l-a dus acasa, familiei sale, iar atunci cand si-au dat seama de valoarea acestui produs, oamenii au inceput sa caute sistematic cuiburile de albine pentru a recolta mierea din ele.

Timp de milenii mierea produsa de albine din nectarul florilor a fost singurul aliment dulce la dispozitia omului. In anii din urma au aparut numerosi concurenti ai mierii sub forma de zaharuri tinzand sa o inlocuiasca. Aceasta ramane totusi singurul produs dulce care ofera calitati datatoare de viata ce nu se gasesc in nici un alt aliment.

Majoritatea dintre noi am inceput abia acum sa ne dam seama ca alimentatia obisnuita este vadit lipsita de elementele minerale necesare. Ne-am obisnuit cu prea multe alimente saracite prin prelucrare si care deci nu mai posed a proprietati vitalizante. Pentru acest motiv trebuie sa stabilim ce minerale lipsesc din regimul nostru alimentar obisnuit si cum pot fi ele recuperate.